Imi placea acolo , aleea aia..si banca de sub pom. Era placut ,mai ales ca ne luasem cu povestitul . Era perfect totul in acele clipe si pentru ceva timp parca se oprise timpul in loc si am ramas doar noi doi pe o banca rosie. Zambeam. Imi spuneai cum pareau atunci lucrurile sa fie pentru tine,iar eu ma jucam cu o suvita creata. Niciodata sa nu spui niciodata , m-am convins si nu voi mai spune niciodata pentru ca totul te ia prin surprindere , fascinandu-te clipa cu clipa . Atunci ..nu credeam ca vom ajunge acum , asa , aici . Dar iata-ne. I will remember someday . Stii ce ? Mi-e dor de luna rosie , pacat ca nu ai fost acolo.
