cat aştept momentul acela. In sfarsit vi si tu acasă..ca numai de sărbători ne mai vedem.Ziceam sa vin la tine si sa ne întoarcem împreună acasă ,dar schimbare totala de plan. Au lipsit prea multe lucruri care le făceam cu tine.Pentru puţin timp n-o sa îmi mai fie dor. Te aştept .hai sa mai radem un pic.

lene.

nu..da chiar mi-ar face bine maine o plimbare pe ninsoare,ca tot imi place .si mi-ar face bine si un somn acum..ca tot ma frec la ochi.si sa ma tii in brate ca tot am sentimentul ala ciudat de dor. un zambet dulce vreau sa vad.sa simt cum iti lipesti buzele de obrazul meu si in secunda doi nu mai stiu de mine.inca mai miroase a..la.la.la.na ca nu zic.ce liniste zace in jur..tot timpul cand ninge am impresia ca timpul sta in loc , neclintit si plin de praf aducandu-mi aminte de vremea cand eram bebe.ce simpla parea lumea, da e din ce in ce mai complicata..bla.bla.bla. tac.da hai si strange-ma-n brate.

cazut în ...

imi luati un vis, ajungeti sa le furati pe toate.Imi luati zambetele, mi le furati pe toate.Imi luati speranta, o furati pe toata.Imi luati vorbele,pe toate.Imi furati sentimentele, le furati pe toate.Imi furati amintirile,le stergeti pe toate.Imi furati fericirea,nu va pasa.Imi luati iubirea.Sunt fortata sa urasc,dar nu o fac.Sufletul e al meu, nu-l puteti lua,dar mi-l calcati in picioare. E gol.

Amprente.

Mi-am dat seama ca trebuie sa facem ce simtim pentru ca poate mai tarziu ne va parea rau ca nu am facut-o , si vom ramane cu regretul si intrebarea "Ce faceam acum daca actionam asa..? .Imi era mai bine ? mai rau ? . Schimbam ceva ?" .Daca nu actionam cum simtim..vom ramane o viata intreaga cu aceste intrebari care ne vor macina sufletul.
Am invatat ca un sfarsit inseamna un nou inceput cu oameni si experiente noi care ne aduc sentimente unice, lasand amprente in sufletele noastre.

fantasy.

Vreau ca maine dimineata sa ma trezesc pe la 5 pe nisipul unei plaje pusti asteptand rasaritul..si dintr-o data sa inceapa o ploaie usoara ca sa pot face baie in mare.Acolo trebuie sa fie si o stanca inalta ratacita la mal..de unde o sa pot sarii in mare. Voi avea un sentiment de frica, dar sarind imi voi invinge temerile si voi ajunge pana la nisipul de pe fund , il voi lua in pumnul drept.urmeaza sa tin aerul in plamani cat pot de mult..pentru a lasa marea sa ma ridice la suprafata.Ajung la suprafata voi vedea printre picurii de ploaie cum ia nastere curcubeul.Ma scufund iar, si deschid ochii.Nu mai stiu cum o sa ajung pe plaja , ploaia va inceta , adorm pe jos . Cand ma voi trezii , vei aparea tu facandu-mi o poza ,o sa te apleci..apoi ma saruti pe frunte si pleci. In urma ta pica un bilet. Te strig. Tu mergi. Te strig. Tu continui sa mergi. Ma ridic. Intorci capul si zambesti sec. Mai pica un bilet. Fug si il ridic pe primul.. Scria.. " P.S. ... " am fugit repede, l-am ridicat pe al doilea . Ha ?! iti bati joc de mine ? e gol, pur ,alb?visez. vad alt bilet..il desfac si scrie...

http://www.blajan.org/2009/08/13/nu-mai-ai-timp/

Mi-a placut enorm.Sper ca si tie. :-)

partea a doua .

De acolo de jos vad cerul care e senin si cum trupul imi e calcat de picioarele actorilor grabiti.Simteam cum sufletul mi se rupe in mii de bucatele si mor.Dintr-o data incepe piesa vietii sa imi treaca fulgerator prin minte de la inceput pana in clipa in care mi-a fost injunghiat trupul.Totul incepuse sa capete o nuanta sangerie si sa se invarta in jurul meu, de acolo de jos vedeam totul si era groaznic.Ma cuprinde un fior ,inchid ochii strans si ii tin asa...apropii mainile si ma prind tare.Incet dispare si sentimentul de nesiguranta si incep sa simt cum se stoarce trupul pentru o picatura de sange .Deschid ochii.Incepe ploaia rece..potolindu-mi setea,invinetimdu-mi buzele facandu-mi trupul sa vibreze.Ploaia continua abundent si ma scufunda in lacrimile,in sangele meu.Incep sa nu mai am aer ,simt valurile cum intorc trupul slabit si plutesc usor pana la fund..deschid ochii pentru ultima oara dar nu mai vad nimic.

involuntar.

Ne pregatim mastile , ne lasam incet fata acoperita de intunericul ei..prindem curaj si pasim prudent in urmbra cortinei pana ajungem la mijlocul scenei.intram in pielea personajului superficial.Acomodandu-ne cu rolul incepe sa ne placa piesa. OBserv actori care isi dau masca jos..se opresc , aplauda , o aseaza la loc ascunzand zambetul si contiuna piesa.E infinita scena..si toti sunt acoperiti de masti, iti ia o piesa sa le vezi pe toate..sunt frumoase dar nu si replicile misteriosilor actori, asa ca prefer sa-mi opresc doar privirea neagra si sa trec mai departe pe langa misteriosii malefici..la un momendat cred ca se sfarseste plimbarea si apare diavolul..imi zambeste pervers ii intorc zambetul si incerc sa plec dar ma trage inapoi.. ma atinge, imi da jos masca si vrea imi acapareaze sufletul pentru eternitate,dar trupul natang nu-l lasa sa fie luat.Cat timp ramase jumatate din mine in picioare imi injunghie trupul cu un cutit plin de sangele meu rosu si imi saruta suav buzele moi si roze..ma priveste cu dezgust si pleaca. Iar eu zac intr-o balta sangerie..

dor si doare .

..inca invat sa-mi impart sentimentele si tot ce tine de ele , pentru a nu lasa tot trecutul in urma. Nu pot si nu pot, pentru ca e ceva care ma tine acolo si nu ma lasa sa uit. Nu imi place ca prezentul devine trecut (cum ziceai tu), transformandu-se in vesnicele amintiri impregnate in parti ale sufletului. si...evindent ca ne bantuie , ne mai sterg de praf memoria..asa din cand in cand ,facand sa apara un zambet tamp pe fata pentru ca..nu stiu de ce..dar zambim. ahhhm , ma gandeam la timp... ce e el de fapt si incerc sa imi explic. E ceva urat care detine controlul asupra oamenilor facandu-i sa forteze lucrurile in nestire,doar pentru ca suntem in criza de timp .Respiram ,simtim , mergem , vorbim , uitam , gandim , iubim..si toate se duc..ca si cum nu s-ar fi intamplat. Raman doar pozele , filmarile si chestile scrise doar de dragul zilelor zambitoare.

Stiam

P.S. am avut dreptate .

Cred ca m-am pierdut printre ganduri si vorbe , priviri si oameni. Ajunge , e prea mult si vreau sa stiu tot. Nu mai stiu ce se intampla in jur si de ce. Am ramas cu sentimentu ca va iesi prost, orice ar fi.

When was it over ?

Uite ca... nu stiu si nici ce. Dar stiu ca lipseste ceva.

scene de viata

zambet fortat.ochi goi.stele cazatoare.iubire.vise.apus.vara.tu.ploaia.amintiri.poze.cafa de dimineta.filme.carti.ras.teatru.noi.iesiri.experienta...

Ps. mai vreau.

obsesie.

Ma temeam de acel cuvant cu mii de efecte aspra mea ,pe care incep sa le descopar cu lacrimi de sange si zambete senine. Acum..nu ma mai tem..e obesesia mea..e simplu .Vreau sa o descriu.. e plina de iubire , iubire..de la mine si nu vreau sa sufoc cu iubirea mea intr-un mod catastrofal, vreau doar sa ucid sufocand intr-un mod pasional si molipsitor .Vreau ca tu sa ma ucizi cu dragostea ta..sa ma pierzi printre nisipul alb cu pete rosii de la sangele ce-mi curge din vene , ce devine si mai rosu lasandu-si amprente pe trupul tau rece si stiu ca tanjeste dupa iubirea eterna. Nu orice fel de iubire eterna,una perfecta,una care te face sa o doresti cu pasiune divina vrajindu-ti sufletul pentru totdeauna. Sentimente atroce ma inconjoara si imi dau seama ca iubirea perfecta pregatita sa domine in eternitate e la mine si ma ucide incet cu un zambet al dracu de pervers , dar ma simt plina de satisfactii iluzorii..senducandu-ma cu euforia care mi-o daruieste.Port acea masca din nou ca metamorfoza sa-mi acapareze sufletul.

Vreau sa ma pierd..ca apoi sa ma regasesc. Ma intreb oare unde se duce ziua de azi ? de nu imi voi aduce aminte ce am facut azi ? de ce uitam ? si de ce trec prin viata noastra oameni.. pe care dupa un timp..nu ii mai vedem si care ne-au schimbat viata de cand i-am cunoscut. Pare trist.

Dar iubirea ce o purtam in noi..unde se duce? ramane aici ,la noi si uitam ca a fost candva ? E divin sa iubesti. Eu vreau ca iubirea sa ramana aici..la noi..pentru totdeauna , sa fie doar a noastra pana la sfarsit.

Mi-ar place sa vad rasaritul in fiecare dimineata..fiecare rasarit de soare pare unic. Doar el ne face sa simtim cum incepe o noua zi..descoperindu-ne chipul incet cu cate o raza de soare din ce in ce mai puternica..care ne face sa fim vii...

Side-Effect

Imi placea acolo , aleea aia..si banca de sub pom. Era placut ,mai ales ca ne luasem cu povestitul . Era perfect totul in acele clipe si pentru ceva timp parca se oprise timpul in loc si am ramas doar noi doi pe o banca rosie. Zambeam. Imi spuneai cum pareau atunci lucrurile sa fie pentru tine,iar eu ma jucam cu o suvita creata. Niciodata sa nu spui niciodata , m-am convins si nu voi mai spune niciodata pentru ca totul te ia prin surprindere , fascinandu-te clipa cu clipa . Atunci ..nu credeam ca vom ajunge acum , asa , aici . Dar iata-ne. I will remember someday . Stii ce ? Mi-e dor de luna rosie , pacat ca nu ai fost acolo.