http://www.blajan.org/2009/08/13/nu-mai-ai-timp/

Mi-a placut enorm.Sper ca si tie. :-)

partea a doua .

De acolo de jos vad cerul care e senin si cum trupul imi e calcat de picioarele actorilor grabiti.Simteam cum sufletul mi se rupe in mii de bucatele si mor.Dintr-o data incepe piesa vietii sa imi treaca fulgerator prin minte de la inceput pana in clipa in care mi-a fost injunghiat trupul.Totul incepuse sa capete o nuanta sangerie si sa se invarta in jurul meu, de acolo de jos vedeam totul si era groaznic.Ma cuprinde un fior ,inchid ochii strans si ii tin asa...apropii mainile si ma prind tare.Incet dispare si sentimentul de nesiguranta si incep sa simt cum se stoarce trupul pentru o picatura de sange .Deschid ochii.Incepe ploaia rece..potolindu-mi setea,invinetimdu-mi buzele facandu-mi trupul sa vibreze.Ploaia continua abundent si ma scufunda in lacrimile,in sangele meu.Incep sa nu mai am aer ,simt valurile cum intorc trupul slabit si plutesc usor pana la fund..deschid ochii pentru ultima oara dar nu mai vad nimic.

involuntar.

Ne pregatim mastile , ne lasam incet fata acoperita de intunericul ei..prindem curaj si pasim prudent in urmbra cortinei pana ajungem la mijlocul scenei.intram in pielea personajului superficial.Acomodandu-ne cu rolul incepe sa ne placa piesa. OBserv actori care isi dau masca jos..se opresc , aplauda , o aseaza la loc ascunzand zambetul si contiuna piesa.E infinita scena..si toti sunt acoperiti de masti, iti ia o piesa sa le vezi pe toate..sunt frumoase dar nu si replicile misteriosilor actori, asa ca prefer sa-mi opresc doar privirea neagra si sa trec mai departe pe langa misteriosii malefici..la un momendat cred ca se sfarseste plimbarea si apare diavolul..imi zambeste pervers ii intorc zambetul si incerc sa plec dar ma trage inapoi.. ma atinge, imi da jos masca si vrea imi acapareaze sufletul pentru eternitate,dar trupul natang nu-l lasa sa fie luat.Cat timp ramase jumatate din mine in picioare imi injunghie trupul cu un cutit plin de sangele meu rosu si imi saruta suav buzele moi si roze..ma priveste cu dezgust si pleaca. Iar eu zac intr-o balta sangerie..

dor si doare .

..inca invat sa-mi impart sentimentele si tot ce tine de ele , pentru a nu lasa tot trecutul in urma. Nu pot si nu pot, pentru ca e ceva care ma tine acolo si nu ma lasa sa uit. Nu imi place ca prezentul devine trecut (cum ziceai tu), transformandu-se in vesnicele amintiri impregnate in parti ale sufletului. si...evindent ca ne bantuie , ne mai sterg de praf memoria..asa din cand in cand ,facand sa apara un zambet tamp pe fata pentru ca..nu stiu de ce..dar zambim. ahhhm , ma gandeam la timp... ce e el de fapt si incerc sa imi explic. E ceva urat care detine controlul asupra oamenilor facandu-i sa forteze lucrurile in nestire,doar pentru ca suntem in criza de timp .Respiram ,simtim , mergem , vorbim , uitam , gandim , iubim..si toate se duc..ca si cum nu s-ar fi intamplat. Raman doar pozele , filmarile si chestile scrise doar de dragul zilelor zambitoare.